Kinetoza

DEFINIȚIE ȘI CAUZE

Această condiție este destul de comună, afectând cel puțin 25% din populația lumii, dintre care cei mai sensibili sunt copiii cu vârste de până la 12 ani. Kinetoza debutează brusc, cu senzație de greață, amețeală și transpirație rece.

Dacă nu se intervine pentru tratarea ei, simptomatologia poate evolua către vărsături repetate, deshidratare și scăderea tensiunii arteriale. Toate acestea pot avea urmări destul de grave, motiv pentru care kinetoza severă trebuie adresată în cel mai scurt timp unui medic.

FACTORI DE RISC

Vârsta – bebelușii sau copiii de până la doi ani par să fie, în general, imuni la kinetoză, dar copiii cu vârste între 2 și 12 ani sunt cei mai sensibili la astfel de schimbări

Sexul – bărbații sunt mult mai rar afectați, dar femeile, în special cele însărcinate, aflate la menstruație sau care urmează tratamente hormonale, sunt mult mai ușor afectate

Migrenele – statistic, persoanele care suferă de migrene sunt mult mai predispuse la kinetoză, iar când aceasta se declanșează, este adesea însoțită și de dureri de cap

Medicamentele – deși nu declanșează neapărat starea de rău, o serie de medicamente au tendința de a accentua starea de greață asociată kinetozei.

Din seria medicamentelor care accentuează răul de mișcare, menționăm următoarele clase:

• Antibioticele - azitromicină, metronidazol, eritromicină, trimetoprim-sulfametoxazol
• Antiparazitarele - albendazol, tiabendazol, Iodoquinolul, clorochină, meflochină
• Estrogenii – contraceptive orale, estradiol
• Cardiovascularele - digoxină, levodopa
• Analgezicele narcotice - codeina, morfina, meperidina
• Analgezicele nesteroidiene - ibuprofen, naproxen, indometacin
• Antidepresivele - fluoxetina, paroxitene, sertralina
• Medicația pentru astm - aminofilina
• Bifosfonații - alendronat de sodiu, ibandronat de sodiu, risedronat de sodiu

CAUZELE KINETOZEI

• Călătoriile – pe apă (barcă sau vapor), pe uscat (mașină sau tren), în aer
• Anumite jocuri video sau filme, cu acțiuni rapide (curse de mașini, de pildă)
• Anumite mișcări, precum cele cu aparatele din parcurile de distracții

Elementul comun în toate aceste situații îl reprezintă corpul nostru și modul în care percepe mișcarea, respectiv se orientează în spațiu. Astfel, pentru a înțelege răul de mișcare, trebuie să înțelegem cum funcționează sistemul vestibular al urechii.

Sistemul vestibular este un ansamblu de nervi, canale și fluide situat în urechea internă. Rolul acestui complex este de a-i transmite creierului informații legate de echilibrul și mișcarea corpului. Mai exact, poziția fluidelor din urechea internă se schimbă în funcție de poziția corpului. Orice modificare îi este transmisă creierului, care știe exact când, cum și în ce direcție ne deplasăm, permițându-ne apoi să ne menținem în echilibru întregul corp.

Informațiile pe care le utilizează creierul nu provin însă doar de la urechea internă, ci și de la ochi. Prin urmare, ori de câte ori informațiile din aceste două surse se contrazic, reacția firească a creierului este să tragă un semnal de alarmă, manifestat prin această stare de rău generală, greață și vărsături.

ALȚI FACTORI

Pe lângă acești factori naturali care declanșează kinetoza, există alte două aspecte, recurente, care cresc și mai mult șansele experimentării acestei stări:

• Anxietatea
• Expunerea îndelungată

Persoanele care au mai experimentat în trecut răul de mișcare își pot înrăutăți starea generală prin simplul fapt că sunt stresate și se așteaptă să li se facă rău din clipă în clipă. Anxietatea poate merge până acolo încât starea de greață să debuteze înainte de a se pune în mișcare cu acel mijloc de transport. În termeni de specialitate, această manifestare se numește reflex condiționat.

Expunerea îndelungată este și ea foarte importantă, pentru că dacă persoana afectată nu iese din acel tipar, simptomatologia se agravează. Cu toate acestea, în cazul călătoriilor mai lungi, cum sunt cele pe mare, creierul și corpul se pot adapta în cele din urmă la mișcarea continuă, iar episoadele de greață nu se vor mai declanșa.

SIMPTOMELE KINETOZEI

• Greață
• Ten palid
• Transpirație rece
• Vomă
• Amețeli
• Migrene
• Salivare excesivă
• Oboseală

CUM SE TRATEAZĂ/PREVINE KINETOZA

Opțiunile generale includ:

• Antihistaminele – în special cele cu efect sedativ: cinarizină, ciclizină, dimenhidrinat, meclizină, și prometazină (oral și supozitoare)
• Scopolamina (hioscină, oral și transdermic)
• Medicamente antidopaminergice (cum ar fi proclorperazină)
• Metoclopramid
• Medicamente simpatomimetice
• Benzodiazepine

Ca în cazul oricăror altor medicamente, și atunci când le alegem pe cele pentru kinetoză este foarte important să beneficiem de sfatul unui medic, mai ales atunci când sunt implicați bebeluși, copii mici sau gravide. Astfel ne vom pune la curent cu potențialele efecte adverse, contraindicații sau interacțiuni cu alte tratamente.

De pildă, unul dintre cele mai comune efecte secundare ale acestor medicamente îl reprezintă starea de somnolență, căreia i se pot adăuga alte efecte specifice doar acelui produs – vedere încețoșată, dezorientare, gură uscată, etc.