Examene electrofiziologice:
• Electroencefalografia (EEG) – examen, care permite inregistrarea activității electrice spontane neuronale. Traseul obținut este numit electroencefalograma.
Electroencefalografia are drept indicație principală în epilepsie și permite diagnosticarea acestei boli, precum și supravegherea tratamentului și evoluției ei.
Ea servește, de asemenea, la stabilirea diagnosticului encefalitei, meningoencefalitei și la determinarea originii metabolice, în tulburările stărilor de conştienţă, tulburările somnului, deteriorarea funcţiilor cognitive, tulburări de comportament, în demenţă, etc.
• Electromiografia (EMG) – examen foarte util în patologia neuromusculară, mai ales în caz de paralizie, constând în înregistrarea activităţii electrice a unui mușchi. Astfel, ea contribuie la diferenţierea unei tulburări anorganice (psihologică), unei atingeri a sistemului nervos central (encefal și măduva spinării), unei atingeri musculare şi unei tulburări a conducţiei neuromusculare (transmitere a influxului nervos la muşchi).
• Electroneurografia (ENG) – examen, prin care se cercetează viteza de conducere de la nivelul nervilor periferici senzitivi sau motorii.
• Potențiale evocate – metodă de studiere a activității electrice a căilor nervoase ale auzului, văzului şi sensibilităţii corporale. Înregistrarea potenţialelor evocate este utilizată atunci când se doreşte a se şti dacă o funcție senzorială este atinsă sau cînd alte tehnici de examinare nu sunt destul de performante.
• Stimularea magnetică transcranială – este o metodă care implică folosirea unor pulsuri foarte scurte de energie sub formă de cîmp electromagnetic pentru a stimula celulele nervoase. Este o metodă noninvazivă, sigură şi cu o acurateţe deosebită şi care nu necesită anestezie.
• Dopplerografia – este o evaluare folosind ultrasunete, ce oferă imagini precise ale vaselor de sînge, a structurilor şi dimensiunilor lor. Ecografia Doppler măsoară fluxul de sînge (direcţia, viteza, volumul), din artere sau vene. Arterele de la nivelul gîtului (la nivel cervical) sunt foarte importante pentru că prin ele circulă sîngele către creier. Există situaţii în care aceste vase sunt îngustate sau chiar închise complet, cînd se poate interveni pentru a preveni complicaţii grave de la nivel cerebral, cum ar fi accidentele vasculare cerebrale.
Examene neuroradiologice:
• Radiologia craniană ne poate furniza informaţii în ceea ce priveşte patologia craniană, radiografia coloanei vertebrale este o metodă simplă de a evidenţia aspectul normal sau patologic a rahisului, a corpilor vertebrali, a apofizelor articulare, a discurilor intervertebrale, a ligamentelor vertebrale, a pediculilor vertebrali, a apofizelor spinoase, a lamelor vertebrale, a apofizelor transverse, a apofizelor articulare şi a găurilor de conjugare.
• Tomografia computerizată (TC) – reprezintă o metodă de diagnostic imagistică ce utilizează raze X pentru a realiza imagini detaliate ale creierului și craniului facial. Diagnosticul creierului cu ajutorul tomografiei permite atât identificarea bolii într-un stadiu timpuriu cât şi depistarea celor mai minime schimbări patologice în ţesutul cerebral.
• Rezonanță magnetică nucleară – metodă de cercetare cu ajutorul căreia specialiştii imagişti primesc informaţii exacte despre starea organelor şi ţesuturilor umane fără vreo intervenţie. Se diagnostică organismul cu ajutorul cîmpurilor magnetice, astfel încît procedura este complet sigură. În procesul diagnosticării, aparatul face o serie de imagini în proiecţii diferite, care sunt prelucrate ulterior de către un specialist pentru a ajunge la o concluzie a acestora. Utilizarea imaginii prin intermediul substanţei de contrast uneori îmbunătăţeşte precizia diagnosticului.
• Tomografie cu emisiune de positroni (PET) – Imagistică Medicală de ultimă generație, constituind modalitatea cea mai modernă de diagnostic. PET scan permite medicului să examineze complet și dintr-o dată corpul pacientului, prin producerea unor imagini ale fiziologiei, deci funcționării organismului, imagini imposibil de obținut cu alte metode. Acest mod de vizualizare înfățișează metabolismul precum și alte funcții importante, nu doar simpla structură anatomică a anumitor organe așa cum este revelata de clasicele examene radiologice. Este injectată intravenos o mică cantitate de glucoza (zahăr) marcată radioactiv. Scaner-ul PET se va roti in jurul corpului și va capta imagini ale zonelor din organism unde glucoza este consumată. Celulele afectate vor apărea mai luminoase deoarece sunt mai active metabolic și folosesc mai multa glucoză
• Tomografie computerizată cu emisiune de fotoni (SPECT) – examen, care evidenţiază diferenţele de perfuzie cu sînge a creierului, poate permite o diferenţiere între o demenţă vasculară şi una degenerativă.
• Rezonanță magnetică nucleară funcțională – este o investigaţie paraclinică complexă care face legătura dintre structura şi funcţia cerebrală. Această investigaţie foloseşte principii fizice bine stabilite şi are ca rezultat cartografierea diferitor arii cerebrale funcţionale.
• Magnetoenceflaografie – aceasta măsoară cîmpurile magnetice produse de activitatea electrică din creier, oferind informaţii despre funcţiile diverselor părţi cerebrale.
• Angiografie cerebrală – este o procedură care foloseşte substanţa de contrast şi raze X pentru a vedea cum circulă sîngele prin creier.
Examenările de laborator:
• Examenul lichidului cefalo-rahidian. Lichidul cefalo-rahidian (cerebro-spinal) se obține prin rahicenteză, prin puncție lombară, în cazuri speciale prin puncție sub-occipitală sau cisternală;
• Biopsie musculară în cazul bolilor neuro-musculare sau miopatii.
• Analize neuro-genetice.
