062001930
  medpresa@gmail.com

Cefalee

Caută în termenii maladiilor neurologice
Începe cu Conține Termen Exact
Termenul Definiția
Cefalee

DEFINIȚIE ȘI CAUZE

Cefaleea sau durerea de cap este un simptom neplăcut pe care aproape orice persoană îl experimentează măcar o dată în viață. Deși durerile de cap pot ridica uneori un semnal de alarmă, în majoritatea cazurilor nu sunt un simptom al unei afecțiuni subiacente severe.

Majoritatea cefaleelor sunt de cauză necunoscută și se numesc „primare” sau „idiopatice”. Acestea includ durerea de cap „de tensiune” (cel mai comun tip), migrena și cefaleea „cluster”.

Cefaleea de tip tensional este cea „banală”, pe care fiecare persoană o resimte la intervale variate. Ea pare a fi cauzată de stres și poziții încordate, care țin sub tensiune mușchii umerilor, gâtului, scalpului și maxilarului. Este resimțită ca o bandă de durere și tensiune în jurul capului, de intensitate mică-medie. Deși poate dura și câteva zile, durerea de cap tensională nu pare a afecta somnul și permite efectuarea muncii.

Migrenaeste un alt tip de cefalee relativ des întâlnit. Aceasta asociază durere puternică de cap, uneori extinsă la întreg craniul, cu un caracter pulsatil și sensibilitate la lumină, greață, oboseală. Poate fi uneori precedată de aură, reprezentată de vederea unor puncte sau forme geometrice strălucitoare cu puțin timp înainte de evenimentul acut dureros.

Cefaleea cluster („în ciorchine”) este mai rară, are un caracter violent și afectează mai frecvent un hemicraniu. Pe aceeași parte cu durerea pot apărea alte simptome: ochi roșu care curge, nas înfundat, cu secreție seroasă. Durează zile, uneori chiar săptămâni, iar perioada liberă dintre episoade variază între săptămâni și luni de zile.

Unele dureri de cap, numite „secundare”, apar din cauza altor afecțiuni patologice, cum ar fi sinuzita, glaucomul, hemoragia intracraniană, meningita. Aceste afecțiuni dau dureri de cap puternice și uneori persistente.

Semnele care pot să indice o patologie severă sunt: greață, vărsături, febră, înțepenirea cefei, pierderea controlului motor sau a sensibilității membrelor.

Pentru prevenirea cefaleei primare, esențială este identificarea unui factor declanșator. Acest lucru se poate realiza prin ținerea unui „jurnal” în care se descrie durerea și circumstanțele de apariție ale acesteia. Cunoașterea factorilor declanșatori ajută la prevenirea episoadelor acute.

durere cap

Tratamentul pentru cefaleea primară include tehnici de relaxare, evitarea alcoolului și a tutunului în exces și hidratarea corespunzătoare. O cameră liniștită și întunecoasă și plasarea unei comprese umede pe frunte poate ameliora o migrenă. Ca și medicație, există numeroase substanțe active disponibile fără rețetă (ibuprofen, paracetamol, aspirină) care pot ameliora sau anula complet durerea. Dacă luați medicamente pentru cefalee de 3 ori pe săptămână sau mai frecvent, adresați-vă medicului. Pentru durerile de cap severe sau cronice, poate fi necesară medicația mai puternică, disponibilă cu rețetă.

Cefaleea secundară poate fi eradicată complet doar prin înlăturarea cauzei. Altfel, tratamentul cu medicație antalgică va înlătura doar temporar durerea, dar afecțiunea subiacentă o va întreține în continuare. De aceea, orice durere persistentă sau recurentă necesită un diagnostic cauzal.

CAUZE ȘI FACTORI DE RISC

Tipuri cefalee:

  • Cefaleea primară
  • De tip tensional
  • Migrenă
  • Cefalee autonomă trigeminală: de tip cluster, hemicranie paroxistică
  • Alte tipuri de cefalee primară: cefaleea ca un junghi, hemicrania continuă, cefaleea din cursul efortului fizic sau actului sexual


Factorii de risc pentru cefaleea primară pot fi:

  • Depresie, anxietate
  • Bruxism (scrâșnirea dinților în somn)
  • Obezitate
    • Artrită cu atingere cervical
  • Stres, oboseală, sindrom de burn-out
  • Dereglări ale somnului
  • Cafeină în exces sau sevraj; alcool, tutun
  • Desihidratare, omiterea unei mese
  • Anumite alimente pot predispune la o migrenă, la unele persoane: ciocolată, brânzeturi fermentate, monoglutamat de sodiu, aspartam, anumite oleaginoase sau fructe, mezeluri [3, 4, 5]

Cefaleea secundară

  • Datorată afecțiunilor craniene, cervicale, din sfera oto-rino-laringologică, dentare, maxilare, etc.
  • Datorată traumatismelor la nivelul capului și/sau a gâtului
  • Datorată afecțiunilor vasculare din regiunea capului și/sau a gâtului
  • Datorată afecțiunilor intracraniene non-vasculare
  • De cauză medicamentoasă (utilizarea excesivă a unei substanțe sau sevrajul)
  • Datorată unei infecții
  • Din bolile psihiatrice

SEMNE ȘI SIMPTOME

Cefaleea primară

Durerea de tip tensional poate fi însoțită de tensiune musculară la nivelul umerilor sau a cefei, deteriorare a dinților datorată bruxismului sau insomnii. Durerea este, însă, simptomul principal. Caracterele durerii în acest tip de cefalee sunt:

  • Intensitate mică-medie, durată variabilă (ore-zile)
  • Localizare bitemporală sau circumferențială
  • Descrisă ca o senzație de „apăsare”, „strângere cu o curea”, „menghină”,
  • De obicei debutează din regiunea frontală sau occipitală și se extinde treptat către regiunea temporală


Migrena are drept semne și simptome:

  • Durere de cap unilaterală, de intensitate medie-mare, pulsatilă, care apare brusc sau este precedată de aură
  • Confuzie
  • Vedere încețoșată
  • Oboseală
  • Fotosensibilitate și/ sau fonosensibilitate

Cefaleea de tip cluster

  • Durere de cap violentă, deobicei afectând un hemicraniu, cu durata sub 3 ore
  • Cefaleea este prezentă în cicluri: zile sau săptămâni la rând, frecvent la aceeași oră și perioade libere de săptămâni sau luni
  • Sunt prezente ipsilateral: congestia nazală, cu exudat seros, conjunctiva umedă și eritematoasă

Durerea de cap secundară

Acest tip de cefalee poate îmbrăca diverse forme de manifestare, iar simptomele bolii de bază sunt de obicei mai semnificative.

  • Nevralgia de trigemendetermină o durere de cap de intensitate mare acompaniată de o durere cu caracter de „înjunghiere” la nivelul maxilarului. Ipsilateral, pot fi prezente spasme musculare.
  • Cefaleea de cauză oftalmologică se manifestă ca o durere ușoară, persistentă, la nivel frontal și în dreptul globilor oculari. Durerea de cap din otite este acompaniată de otalgie. În cazul sinuzitei, durerea de cap persistentă, de intensitate medie, este acompaniată de obstrucție nazală, secreții nazale purulente și poate fi prezentă și febra.
  • În cazul accidentelor vasculare cerebrale, hemoragice sau ischemice, semnele neurologice preced și depășesc în severitate cefaleea. Acestea pot fi: pierderea sensibilității sau a funcției motorii a unei regiuni a corpului, confuzie, afazie, pierderea vederii, halucinații, etc. Există însă și excepții: în cazul hemoragiei subarahnoidiene, de exemplu, imediat după ruperea vasului apare o durere de cap violentă, care se poate propaga în regiunea cervicală și cea scapulară.
  • Inflamația meningelui sau a encefalului se poate manifesta prin o durere de cap cu intensitate medie-mare. În cazul meningitei, fotofobia și redoarea cefei pot orienta diagnosticul. [3, 4, 7]

CLINIC

Pentru a evalua cefaleea, în cursul anamnezei este necesară obținerea de informații specifice acestei patologii:

  • De cât timp a debutat durerea
  • Modalitatea de instalare – brusc sau insidious
  • Intensitatea durerii
  • Tipul de durere (cum o descrie pacientul) ; la un pacient pot co-exista mai multe tipuri de cefalee
  • Localizarea durerii, iradiere
  • Tiparul temporal (cât durează o criză, dacă apare la un anumit moment al zilei, cât este intervalul liber între episoade) și modalitățile de ameliorare (inclusiv medicația încercată și dacă a fost eficientă)• Câte crize de cefalee a suferit pacientul pe zi, săptămână, lună
  • Simptome associate
  • Cât de limitate sunt activitățile zilnice datorită durerii
  • Dacă durerea dispare complet sau doar se estompează între episoade

Factori care agravează sau ameliorează durerea; prezența factorilor declanșatori

Cefaleea tensionalăse poate prezenta sub două forme:

  1. Cefalee episodică: este prezentă în maxim 10-12 zile pe an (numită „episodică rară”) sau maxim 15 zile pe lună (numită „episodică frecventă”), iar o criză durează între 30 de minute și câteva zile. Severitatea durerii crește pe măsura recurenței crizelor, dar nu este debilitantă. Durerea este de intensitate mică-medie, bilaterlă și se este descrisă de către pacient ca o senzație de apăsare, strângere a craniului; nu este agravată de activitatea fizică. Poate fi uneori însoțită de fotofobie sau fonofobie.
  2. Cefalee cronică: durerea apare minim 15 zile pe lună, timp de 3 luni, iar durata unei crize poate varia între câteva ore sau o durere continuă, permanentă.

Caracterele durerii sunt similare durerii tensionale episodice.  

TRATAMENT

Pentru cefaleea de tip tensional tratamentul este o combinație între măsurile preventive luate de către pacient și ameliorarea medicamentoasă a durerii, odată instalată.

În ceea ce privește cefaleea episodică, este necesară evaluarea psihologică și tratarea oricăror semne de depresie sau anxietate, sau sindrom burn-out, încât acestea pot întreține cefaleea. Activitatea fizică regulată și o postură corectă participă și ele la prevenirea cefaleei tensionale episodice. În acest tip de durere de cap, tratamentul medicamentos recomandat poate fi ibuprofen, paracetamol, diclofenac sau naproxen, pentru a combate o durere deja instaurată. Principalele efecte secundare ale acestei medicații sunt pe tractul gastro-intestinal (diaree, greață, vărsături, balonare).

Tratamentul cefaleei cronice de tip tensional poate include multiple abordări terapeutice, cu eficiență controversată. Per total, pacienții suferind de această afecțiune au simțit ameliorări apelând la fizioterapie, tehnici de relaxare, acupunctură sau osteopatie. Agentul medicamentos de elecție este amitriptilina, care poate da drept efect secundar principal uscarea mucoasei bucale. Tratamentul cronic cu amitriptilină este trebuie menținut o perioadă de 4-6 luni fără crize de cefalee, înainte ca doza să fie redusă treptat.

Migrena este o entitate clinică dificil de tratat, deoarece nu există încă tratamente universal eficiente. Recunoașterea și evitarea factorilor declanșatori ai migrenei face parte din conduita terapeutică esențială, încât permite evitarea crizelor. Există însă numeroase cazuri în care nu poate fi identificat un factor declanșator. Uneori, migrena poate fi ameliorată utilizând comprese reci plasate pe frunte, masajul regiunii temporale sau somn. Majoritatea pacienților necesită însă tratament medicamentos. Acesta se referă la tratamentul cronic de prevenire a crizei migrenoase (care pot fi beta-blocante, blocante de canale de calciu, antiepileptice, antidepresive) sau agenți farmaceutici utilizați pentru combaterea crizei (triptani, antiinflamatorii, derivați de ergotamină).

Cefaleea de tip cluster, datorită frecvenței crizelor, necesită instaurarea medicației preventive, asemănătoare cu cea utilizată în cazul migrenei (verapamil, metisergid, litiu, antiepileptice). Administrarea de oxigen 100% pe mască oprește o criză deja instaurată la peste jumătate din pacienți.

Tratamentul cefaleei secundare se bazează pe identificarea și tratarea cauzei subiacente.

Accesări: 164