062001930
  medpresa@gmail.com

DEFINIȚIE ȘI CAUZE

Amnezia constituie pierderea totală sau parțială a capacității de memorizare a informației și de reamintire a informației inmagazinate.

O amnezie poate fi cauzată de o leziune a ariilor cerebrale legate de funcțiile memoriei, de origine vasculară, tumorală, traumatică (comoție cerebrală), infecțioasă (encefalita), degenerativă (boala lui Alzheimer), hemoragică (hemoragie subarahnoidiană) sau consecința lipsei de vitamina B1, observată mai ales la alcoolici (sindromul lui Korsakov).

Amnezia mai poate surveni și în cursul bolilor psihiatrice, ca urmare a unei crize de epilepsie sau a unui șoc. În sfârșit, numarul tulburărilor de memorie este legat de consumul de medicamente, în particular de tranchilizante (benzodiazepine).

Utilizate pe lungă durată, acestea induc adesea o amnezie anterogradă, care se manifestă prin imposibilitatea de a fixa amintirile noi, sau prin tulburări acute de memorie apropiate de ictusul amnezic.

Amnezia se poate instala subit sau treptat, iar pierderea memoriei poate fi temporară sau permanentă. În plus, pierderea memoriei poate privi evenimentele recente sau cele din trecutul îndepărtat, sau poate fi o combinație de ambele tipuri.

Deși procesul de îmbătrânire duce în mod normal la dificultatea de a învăța și de a reține informații noi, ea nu este responsabilă și de pierderile însemnate de memorie decât dacă este insoțită de o boală.

SIMPTOMELE AMNEZIEI

Simptomele caracteristic pentru boala amnezie sunt următoarele:

  • confuzie;
  • dezorientare în timp şi spaţiu;
  • lipsa de memorie pentru o anumită perioadă de timp.

DIAGNOSTICARE

Pentru a determina tipul de amnezie, precum și modul de tratament al acesteea este necesar de consultarea neurologului şi psihoterapeutului.

Diagnosticarea include:

  • Analize de sînge generale şi biochimice;
  • Electroencefalografie;
  • Imagistica prin rezonanţa magnetică a creierului;
  • Tomografia computerizată a creierului;
  • Teste speciale pentru determinarea funcţiei de memorie.

TIPURI DE AMNEZII

Amnezia globală tranzitorie (ictus amnezic) reprezintă pierderea bruscă, completă, de scurtă durată și trecătoare a memoriei.

Amnezia anterogradă (amnezie de fixare) se referă la incapacitatea de fixare a evenimentelor recente, în urma unei traume, în timp ce reamintirea evenimentelor din trecutul îndepărtat nu este afectată.

Amnezia retrogradă (amnezie de conservare) se referă la ștergerea amintirilor anterioare unei traume, în timp ce fixarea amintirilor noi este posibilă.

Amnezia lacunară se refera la o perioadă limitată și relativ scurtă din timpul trecut și este caracteristică stărilor confuzive.

In amneziile de evocare, bolnavul este incapabil de a evoca atunci când are nevoie. De cele mai multe ori aceasta se întâmplă cu numele proprii. Atunci când procesul recunoașterii suferă, se produc amnezii sau dismnezii de recunoaștere.

TRATAMENT

Tratamentul amneziei depinde de cauza subiacentă pierderii memoriei. Tratamentul amneziilor de origine emoțională (psihoze, stări nevropatice etc.) este, în principal, psihologic și vizează îndepărtarea inhibițiilor și readucerea în conștiința subiectului a amintirilor uitate, prin jocul liberei asocieri a ideilor.

Unele medicamente pot stimula memoria în caz de dismnezie (tulburare de memorie fără o amnezie importantă), de surmenaj școlar sau profesional.

Articole medicale