Epilepsia este o boală a creierului caracterizată de semnale defectuoase ale celulelor nervoase, care duc la apariția crizelor.

Convulsiile sunt episoade de activitate electrică care apar necontrolat și care modifică senzațiile, comportamentele, conștiința și contracțiile musculare. Deși nu există un tratament pentru epilepsie, există numeroase opțiuni de tratament disponibile.

Până la 70% dintre epileptici pot fi tratați cu medicamente.

Epilepsia este o afecțiune cronică (de lungă durată) caracterizată prin crize recurente declanșate de impulsuri electrice generate de neuronii afectați din creier.

O criză este cauzată de o explozie de activitate electrică necontrolată în interiorul celulelor cerebrale. Modificările în ceea ce privește conștiința, controlul mușchilor (de exemplu, sacadarea sau contracțiile), senzațiile, emoțiile și comportamentul pot constitui crize.

Simptome

Simptomele convulsiilor pot varia foarte mult, unele persoane pierzându-și cunoștința, altele privind în gol, iar altele având contracții ale brațelor sau picioarelor.

Tipul de criză afectează orice proces cerebral și poate include:

Persoanele cu epilepsie pot experimenta, de asemenea, schimbări de comportament sau psihoză. Majoritatea episoadelor au același tip de criză, iar simptomele sunt de obicei similare de la un episod la altul.

Tipuri

Epilepsiile sunt clasificate în funcție de tipul lor de criză, care se bazează pe localizarea crizei, nivelul de conștientizare în timpul crizei și prezența sau absența mișcărilor musculare.

Există două tipuri majore:

▶ crizele cu debut focal, care încep într-o zonă sau rețea de celule de pe o parte a creierului,

▶ și crizele cu debut generalizat, care afectează o rețea extinsă de celule de pe ambele părți ale creierului simultan, potrivit Mayo Clinic.

Vezi încă

Ce ar trebui sa stii despre epilepsia dobandita in copilarie

Convulsiile cu debut focal implică modificări ale simțurilor, emoții, spasme musculare necontrolate și senzații precum lumini intermitente, amețeli și furnicături. Crizele cu debut generalizat afectează o rețea extinsă de celule de pe ambele părți ale creierului în același timp și au șase tipuri: crize de absență, crize atonice, crize tonice, crize clonice, crize tonico-clonice și crize mioclonice.

Crizele de absență provoacă o scurtă pierdere de conștiință, adesea confundată cu visarea cu ochii deschiși. Convulsiile atonice au ca rezultat pierderea controlului muscular sau slăbiciune, cu părți ale corpului care cad sau cad în timpul unei crize scurte. Convulsiile tonice cresc tonusul muscular, provocând încordare sau rigiditate, și pot provoca o mică schimbare a conștiinței în timpul unei crize scurte. Crizele clonice implică rigidizarea și relaxarea rapidă și repetată a mușchilor, în timp ce crizele tonico-clonice combină rigiditatea musculară și sacadarea ritmică a mușchilor.

Convulsiile mioclonice cauzează scurte smucituri sau contracții musculare asemănătoare unui șoc, care durează de obicei doar câteva secunde. Aceste tipuri de crize pot fi confundate cu convulsiile sau cu crizele grand mal, iar medicii ar trebui să fie conștienți de impactul lor potențial asupra sănătății generale a pacienților.

Factori declanșatori

Factorii declanșatori ai crizelor sunt evenimente sau situații care au loc înainte de o criză.

Printre factorii declanșatori obișnuiți se numără:

Pentru a identifica factorii declanșatori ai convulsiilor, este important să urmărești crizele și evenimentele din jurul lor.

Ține un jurnal al crizelor și notați momentul din zi în care a avut loc fiecare criză, evenimentele sau circumstanțele speciale din jurul momentului în care a avut loc criza și cum te-ai simțit. Dacă suspectezi un declanșator, urmărește acel factor pentru a determina dacă este un declanșator real.

sursa