Sindrom medular central

DEFINIȚIE ȘI CAUZE

CAUZE ȘI FACTORI DE RISC

Printre factorii etiologici care pot determina apariția sindromului măduvei în tensiune amintim următoarele aspecte patologice:

• Traumatismele, cel mai frecvent reprezentate de căzături (atât cele majore, cât și cele minore, mai ales în rândul persoanelor cu măduva spinării îngustată)
• Spondiloza cervicală
• Fractura cervicală
• Subluxațiile cervicale

SEMNE ȘI SIMPTOME CLINICE

Manifestările clinice specifice sindromului medular central sau sindromului măduvei în tensiune apar în urma interacțiunii factorului etiologic și sunt reprezentate de următoarele aspecte patologice:

• Slăbiciune resimțită la nivelul extremităților superioare (cel mai frecvent afectarea musculaturii mâinii) și inferioare, însoțită de diferite grade de pierdere senzorială (afectarea extremităților superioare este mai severă decât afectarea extremităților inferioare)
• Durere locală
• Creșterea temperaturii locale
• Dureri ale coloanei cervicale
• Retenție urinară
• Perturbarea simțului tactil și a posturii în segmentele de corp aflate sub nivelul leziunii
• În forme severe, pierdere senzorială
• Dispariția inițială a reflexelor musculare de întindere, cu revenirea lor treptată odată cu gradele diferite ale spasticității musculaturii afectate.

TRATAMENTUL

Tratamentul administrat în cazul sindromului măduvei în tensiune constă în respectarea unor programe de reabilitare, tratament medicamentos și tratament chirurgical.

RECUPERARE MEDICALĂ

Programele de reabilitare utile bolnavilor diagnosticați cu sindrom de măduvă în tensiune constau în fizioterapie, ergoterapie, terapie prin recreere și terapie prin vorbire.

Fizioterapia utilizată în scop terapeutic în cadrul sindromului măduvei în tensiune presupune consolidarea abilităților de mobilitate și conservarea ariei de mișcare. În cadrul fizioterapiei se încearcă restabilirea mersului normal. Consolidarea musculaturii extremităților inferioare și a echilibrului trunchiului sunt, de asemenea, deosebit de importante.

Egoterapia utilizată în cop terapeutic în cazul persoanelor cu sindrom medular central are drept scop restabilirea activităților zilnice și creșterea rezistenței extremității superioare. De asemenea, în cadrul ergoterapiei se încearcă menținerea mâinilor în poziție funcțională și prevenirea contracturii degetelor.

Terapia prin vorbire este recomandată bolnavilor cu sindrom al măduvei în tensiune care prezintă disfagie secundară menținerii capului în orteze cervicale sau disfagie rezultată în urma fuziunii cerebrale anterioare a coloanei vertebrale.

Terapia prin recreere are drept scop readucerea bolnavilor diagnosticați cu sindromul măduvei în tensiune înapoi la zona activităților interesate. Se vor efectua cu bolnavul diverse activități de recreere, acesta fiind ajutat de diferite dispozitive adaptative.

TRATAMENT CHIRURGICAL

Tratamentul chirurgical administrat în cazul bolnavilor diagnosticați cu sindrom medular central este indicat în cazul bolnavilor care nu prezintă o evoluție favorabilă a bolii în urma programelor de reabilitare, cu persistența presiunii la nivelul coloanei vertebrale, în cazul persistenței deficitelor neurologice și în contextul instabilității măduvei spinării.

TRATAMENT MEDICAMENTOS

Tratamentul medicamentos presupune administrarea de corticosteoizi pe cale intravenoasă (precum Metilprednisolon). În urma administrării de corticosteroizi s-a observat o îmbunătățire semnificativă a recuperării neurologice. Aceasta se explică prin faptul că steroizii suprimă defalcarea membranei, prin inhibarea la nivelul zonei afectate a hidrolizei și a peroxidării de lipide. De asemenea, corticosteroizii îmbunătățesc și fluxul sanguin la nivelul leziunii medulare, prin reducerea acțiunii vasoactive a acidului arahidonic.

Pe perioada internării, se recomandă monitorizarea neurologică a bolnavului, monitorizarea tensiunii arteriale, se administrează heparină pentru prevenirea apariției trombozei venoase profunde, se alimentează bolnavul parenteral, se montează o sondă urinară Foley pentru monitorizarea diurezei și combaterea retenției urinare și se asigură igienizarea corespunzătoare a pielii.

La externare, medicul poate prescrie bolnavului anumite medicamente, precum anticonvulsivante, pentru combaterea durerii neuropatice recalcitrante și Lioresal, pentru combaterea spasticității musculare.

După externare, bolnavul va fi rechemat periodic la un consult medical, pentru urmărirea cu atenție a recuperării neurologice, pentru prevenirea și depistarea din timp a complicațiilor, pentru identificarea și tratarea precoce a ulcerelor de presiune, a durerii neuropate și a spasticității.

EVOLUȚIE. PRONOSTIC. COMPLICAȚII

Prognosticul bolnavilor diagnosticați cu sindrom al măduvei în tensiune, aflați peste vârsta sub 50 de ani, este favorabil. Într-un timp realtiv scurt, sub tratament, recuperarea fiind înregistrată în aproximativ 97% din cazuri. Prin această recuperare înțelegem redobândirea capacității de deplasare și autoîngrijire a bolnavului.

Nu tot așa este însă și cu persoanele aflate peste vârsta de 50 de ani. Din această categorie, recuperarea a fost înregistrată doar în 17% din cazuri.

În evoluția sindromului măduvei în tensiune pot apărea numeroase complicații, precum:

• Vezica neurogenă
• Durerea neuropată
• Disreflexia autonomă
• Spasticitatea
• Intestinul neurogen
• Excarele de presiune.