Miocloniile hipnagogice

DEFINIȚIE ȘI CAUZE

Deşi, în aparenţă, tind să se asemene cu covulsiile mioclonice din epilepsie, tresăririle nocturne sunt fenomene benigne, nonepileptice. Afectează toate categoriile de vârsta şi, în mod egal, bărbaţii şi femeile. Însă s-a observat că, spre deosebire de copii, adulţii se plâng de mioclonii hipnagogice mai intense şi mai frecvente.

CAUZE

• consumul crescut de cofeină sau de stimulante ale sistemului nervos
• consumul de alcool şi anumite medicamente (antihistaminicele, bismutul, opiozii, antidepresivele)
• desfăşurarea unor activităţi solicitante pe timp de zi sau înainte de a merge la culcare
• adoptarea unor poziţii inconfortabile de somn
• leziunile cerebrale
• stresul emoţional şi anxietatea
• privarea de somn

SEMNE ŞI SIMPTOME

Tresăririle nocturne sunt descrise sub forma unor contracţii spontane ale musculaturii corpului, de durată scurtă şi cu intensitate importantă, ce apar înainte de a adormi. În general, apar din când în când.

Se pot declanşa şi odată cu trecerea în etape mai profunde ale somnului şi, uneori, pot apărea la trezire. Contracţia unică afectează mare parte din corp, însă muşchii membrelor sunt cei mai afectaţi. Pot fi insoţite de un ţipăt ascuţit, fără a fi obligatoriu să trezească persoana din somn; uneori sunt sesizate numai de persoanele care dorm alături de cel afectat.

Există posibilitatea de a fi acompaniate de: sentimentul de prăbuşire, experienţe senzoriale stranii (senzaţii luminoase puternice sau zgomote ce par a veni din cap), vise dinamice sau halucinaţii. Uneori pot surveni unele după altele, iar intensitatea să fie percepută ca importantă. În acest context, este prezent riscul de a se instala teama de a adormi a celui afectat, fapt ce conduce la nelinişte şi, uneori, anxietate. Privarea de somn apare dacă mai multe astfel de fenomene îl menţin treaz pe cel afectat. Astfel, anxietatea provocată induce dificultatea de a adormi şi, odată cu aceasta, insomnia cronică. În egală măsură apare posibilitatea individului de a se răni în somn sau de a răni persoana care doarme alături de acesta.

DIAGNOSTIC

Specialiştii care se ocupă de diagnosticul şi tratarea tresăririlor nocturne, în situaţia în care acestea devin deranjante pentru pacient, sunt: medicul neurolog sau medicul psihiatru. Diagnosticul se stabileşte în urma discuţiei cu pacientul, medicul fiind interesat, în principal, de momentul apariţiei şi de aspecte ale vieţii personale care pot conduce la astfel de manifestări. De asemenea, îi va solicita pacientului să menţină un jurnal de somn pentru 2 săptămâni, în relatările acestuia putând apărea indicii cu privire la cauzele tresăririlor nocturne.

t-7 Tot în scop diagnostic se mai poate utiliza scala Epworth de evaluare a somnului, prin aceasta urmărindu-se modul în care somnul afectează viaţa de zi cu zi a individului. Se va pune accent şi pe istoricul medical al pacientului, fără a se omite medicaţia care ar putea declanşa astfel de episoade.