Catatonia

DEFINIȚIE ȘI CAUZE

Catatonia este un status de aparență aresponsivitate la stimulii externi la o persoana care este aparent trează, fiind dificil de diferențiat de encefalopatia difuză și statusul epileptic nonconvulsiv.

Sindromul apare la copii, adolescenți și adulți. Este asociat cu un grup heterogen de condiții comorbide și este caracterizat de o varietate de simptome și semne ale afectării expresiei de gândire și mișcare voluntară. Tipic sindromul de catatonie este episodic cu perioade de remisie. Diagnosticul adecvat prompt este crucial pentru a preveni morbiditatea și decesul.

Un sindrom catatonic similar apare dupa expunerea la medicație antipsihotică. Persoanele cu autism, retard și alte tulburari neurologice sau de dezvoltare sunt în mod special vulnerabile la catatonie.

SEMNE SI SIMPTOME

Catatonia este un sindrom caracterizat de prezența unor variate comportamente și modele motrice. În timp ce indivizii cu catatonie nu pot relata un istoric coerent, sursele colaterale de informație prezintă informații istorice relevante. Membrii familiei pot confirma prezența menifestarilor primare ale catatoniei incluzând imobilitatea, stupor, poziția, rigiditatea, grimasele și retragerea. Un istoric de comportament față de alte persoane cuprinde de obicei prezența mutismului, negativismului, echopraxiei, ecolaliei. Un istoric de stereotipuri, manerism si verbigerație este frecvent relatat de către persoanele apropiate pacientului. 

Prezentarea alternativă a catatoniei este cea a unui status excitat cu impulsivitate, combativitate și instabilitate autonomică. Deși un istoric de status excitat este observat de către familia pacientului, este frecvent negat. Când este prezent, acest episod este scurt ca durată și poate precipita colapsul cu oboseala extremă. Un status excitat al catatoniei este de obicei asociat cu tulburările bipolare.

COMPLICAȚII

În timpul unui status de excitație pacienții cu catatonie pot determina leziuni severe, chiar fatale pentru ei înșiși sau alții. Pot distruge proprietăți. Pacienții pot refuza să mănânce. Pot deceda dacă nu sunt hrăniți parenteral. Experimentează instabilitate automonică cu hipertermie, hipertensiune și tahicardie. În aceste cazuri consultul medical este indicat.

Riscul de embolism pulmonar total este crescut în catatonie.

TRATAMENT

Tratamentul prompt în fazele timpurii ale statusului catatonic este crucial pentru obținerea remisiei pe perioade lungi a simptomelor. Benzodiazepinele sunt prima linie de tratament, fiind necesare doze înalte. Administrarea intramusculară a 1-2 mg de lorazepam determină frecvent ameliorarea marcata în jumătate de oră.

Terapia electroconvulsivă este un tratament eficient pentru catatonie ca și pentru cauzele posibile ale acesteia (psihoza, mania, depresia). Antipsihoticele trebuie folosite cu grijă deoarece pot agrava catatonia și sunt cauza sindromului neuroleptic malign, o condiție periculoasă care poate mima catatonia și necesită întreruperea imediată a antipsihoticului.

O versiune cunoscută drept deteriorarea catatonică apare la 12% dintre adulții tineri cu autism. Această formă este agravată de antipsihotice. Singura cale de a o vindeca este menținerea constant activă a pacientului, iar activitățile trebuie să aiba un scop final. Stresul trebuie redus.