062001930
  medpresa@gmail.com

Afazia

Caută în termenii maladiilor neurologice
Începe cu Conține Termen Exact
Termenul Definiția
Afazia

DEFINIȚIE ȘI CAUZE

Afazia reprezintă o tulburare de limbaj rezultată în urma deteriorării sau a vătămării acelei părţi a creierului care controlează exprimarea şi înţelegerea limbajului.

Frecventă la persoanele în vârstă care de cele mai multe ori au suferit un atac cerebral, afazia pune individul in imposibilitatea de a întelege limbajul vorbit sau scris.

Persoanele afectate de afazie pot pronunţa anumite sunete şi pot, de asemenea, întelege cuvinte vorbite, dar sunt incapabile să-şi contureze propriile cuvinte. În alt caz, ele pot fi în măsură să articuleze un cuvânt, dar la fel de uşor devin incapabile să rostească un altul.

afazia

Fără să implice tulburări optice sau auditive, disfazia produce individului disconfortul de a nu găsi cuvintele corecte pentru continuarea propriilor gânduri şi, fără o paralizie a membrului superior, disconfortul de a nu se mai putea exprima în scris; pe scurt, afazia implică probleme privind înţelegerea unei conversaţii, cititul, scrisul, folosirea numerelor.

Starea patologică a mandibulei, bolile musculare, dinţii şi gura au caracterul de a afecta vorbirea.

De asemenea, afazia poate apărea după un accident vas¬cular cerebral localizat în emisfera dominantă – dreapta pentru stângaci, stânga pentru dreptaci. Apare şi în cazul dezvoltării unei tumori cerebrale, după un traumatism, în urma unei infecţii la nivel encephalic.

O parte dintre aspectele ce favorizează apariţia disfaziei sunt efectele unor boli metabolice, unor leziuni, tumori sau infecţii.

Alcoolismul, boala Alzheimer, scleroza laterală amiotrofică (numita şi boala Lou Gehrig - se caracterizează prin pierderea progresivă a anumitor celule nervoase ale creierului şi măduvei spinării), autismul, paralizia cerebrală, demenţa, abuzul de droguri, contuziile, laringita, scleroza multiplă sau epilepsia sunt o parte dintre cauzele cele mai importante ale afaziei.

Pe de altă parte, nu mai puţin importante sunt cauzele ce poartă numele unor boli sau sindroame greu de controlat: sindromul Angelman (afecţiune genetică ce determină disabilităţi de dezvoltare şi probleme neurologice), botulism (boala cauzată de ingestia unei toxine care blochează transmiterea impulsului nervos la fibrele musculare), paralizia Bell (paralizia sau slăbiciunea nervului facial), boala Huntigton (o boală neurodegenerativă erediatară caraterizată prin demenţă, declin cognitiv, coordonare defectuoasă a muşchilor), boala Parkinson şi miastenia gravis (boală cronică neuromusculară manifestată prin oboseală severă şi slăbiciunea muşchilor voluntari – cei mai mulţi dintre cei afectaţi dezvoltă slăbiciune şi căderea pleoapelor).

SIMPTOMELE AFAZIEI

Printre simptomele frecvente se numără paraliziile anumitor părți ale corpului, care pot varia de la probleme motorii minore, de finețe (cum ar fi curățarea de coajă a cartofilor) până la imposibilitatea de deplasare.

Inclusiv tulburările de înghițire (disfagie) sunt des întâlnite. În multe cazuri, afazia este însoțită de disartrie (numită și disartrofonie), prin care nu este afectată înțelegerea limbajului, ci vorbirea în sine, așa dar mișcările necesare articulării.

Deși musculatura vorbirii – gura și limba – este intactă, aceasta nu mai este controlată corect și nu mai este sincronizată de centrii nervoși din creieri.

Acest fapt impiedică articularea corectă a sunetelor – limbajul devine ininteligibil sau foarte lent. Mulți dintre cei afectați declară că sunt catalogați de cei din jur ca fiind în stare de ebrietate.

DIAGNOSTICAREA

Pentru diagnosticare este nevoie de un control neurologic detaliat, pentru a stabili cu exactitate tulburările și cauzele acestora. Acest control este important pentru tratament și pentru evoluția bolii.În funcție de locul și dimensiunea leziunilor, afazia poate fi depășită parțial sau chiar total. În unele cazuri însă, pacienții rămân cu sechele severe.

De aceea, este important recunoașterea gradului și a formei afaziei, pentru a putea fi delimitată de disartrie.Afectarea vorbirii ca urmare a afaziei, lasă impresia interlocutorilor că persoana în cauză suferp de tulburări mentale, ceea ce nu este adevărat.

Este important de reținut că gândirea logică și capacitatea de înțelegere și evaluare funcționează în continuare ca și în cazul persoanelor sănătoase.

TIPURI DE AFAZII

  • Afazia amnestică – Cel afectat întelege foarte bine limba, cititul și scrisul nu sunt afectate sau sunt afectate minor. Însă atunci când vorbește, pacientul depune efort în căutarea cuvintelor potrivite sau le înlocuiește pe cele lipsă, fapt ce afectează debitul verbal. Din exterior, această exprimare mai lentă este uneori greșit interpretată ca fiind o gândire lentă. O formă ușoară a acestei afazii este cunoscută sub numele de difazie.
  • Afazia expresivă (Broca) – Persoana afectată își păstrează capacitatea de înțelegere, însă are dificultăți de vorbire – adoptând de regulă o exprimare scurtă, întreruptă cu multe pauze (stilul telegrafic).
  • Afazia receptivă (Wernicke) – În acest caz, capacitatea de înțelegere a vorbirii orale și scrise este profund afectată. Astfel, pacientul aude ceia ce i se spune, dar nu înțelege cuvintele. De asemenea, pacientul vede să citească, însă nu reușește să înțeleagă literele. De multe ori exprimarea nu are nici un sens (surditate verbală).
  • Afazia globală - În această formă de afazie, sunt afectate mai multe arii responsabile pentru vorbire, fiind cea mai gravă formă de afazie. Exprimarea este dificilă pentru pacient, înțelegerea vorbirii fiind grav afectată. Rareori cel afectat are capacitatea de a exprima propoziții simple. Sunt articulate mai degrabă doar segmente de cuvinte, deseori repetate.
  • Afazia primară progresivă – Pierderea capacităţii de a citi, a vorbi, a scrie progresiv, pe o perioadă de timp. Cei afectaţi de această formă au însă, abilitatea de a comunica în alte moduri decât vorbirea, de exemplu prin gesturi, iar pentru mulţi există şansa terapiei prin logopedie şi medicaţie adecvată.

TRATAMENT

Terapia afaziei se concentrează în special pe terapia vorbirii (logopedia), sprijinind recuperarea spontană a capacității vorbirii în fazele incipiente, urmând apoi să fie antrenate posibilitățile de comunicare existente și folosirea acestora în mod optim.

 

Accesări: 41172