Directorul general al Institutului de Neurologie și Neurochirurgie din capitală, Grigore Zapuhlîh a fost adus în medicină de destin. Știe că a fost ales de această meserie și încearcă în fiecare zi să-și depășească propriile performanțe.

A făcut o pasiune din alinarea durerii și, de mai bine de 30 de ani, este consecvent în ideea că viața are prioritate. Directorul general al Institutului de Neurologie și Neurochirurgie din capitală, Grigore Zapuhlîh a fost adus în medicină de destin. Știe că a fost ales de această meserie și încearcă în fiecare zi să-și depășească propriile performanțe. Ascendent din generații de medici, Grigore Zapuhlîh vine cu plăcere la muncă, pentru că acesta este singurul loc care îl ajută să revină cu sufletul în copilărie.

„Mirosurile pe care le simțeam din copilărie de iod, de verde de briliant, de medicamente, permanent persistă cu mine și ele îmi plac. Nu-mi amintesc de durere, îmi amintesc de mama și de tata”, povestește Grigore Zapuhlîh.

Plină de reușite și împliniri, viața neorochirugului a fost totuși destul de zbuciumată. Medicul recunoaște că nu ar vrea să mai parcurgă odată acest drum, dar spune cu fermitate că nici nu ar schimba nimic din ce i-a fost dat să trăiască.

„Nu aș vrea să se repete viața mea niciodată. A fost plină de aventuri, cu niște situații absolut imprevizibile care nu pot fi repetate. Asta odată se întâmplă cu persoana. Dar așa cum este îmi place foarte mult. Îmi place să știu că nu am pierdut entuziasmul să mă aflu în această profesie”, spune directorul Institutului de Neurologie și Neurochirurgie.

Grigore Zapuhlîh spune că momentele de glorie, de bucurie și de mulțumire pot fi umbrite de eșecuri. Cele din urmă, chiar dacă sunt mult mai rare în comparație cu reușitele, sunt reținute cel mai bine de pacienți.

„Oamenii sunt uneori prea utilizatori. Dacă lor le merge bine, ei ne laudă și ne ridică în slăvi. Dar dacă nu merge bine, ei nu vor să înțeleagă că nu totul depinde de noi. Foarte rari sunt oamenii care, chiar dacă s-a întâmpla așa cum nu am vrut noi toți, vin și pur și simplu îți spun la revedere”, spune medicul.

După mai bine de un sfert de secol petrecut cu bisturiul în mână, Grigore Zapuhlîh spune că un specialist bun trebuie să fie mai întâi de toate un om empatic, care să pună pacientul mai presus de toate:

„Un medic categoric nu poate să aibă rea-voință față de pacient. Categoric! În sângele nostru este să facem bine omului. Asta e profesia de medic. Eu nu pot să stau aici dacă mă gândesc să mă duc să fac ceva rău cuiva. Absurd!”.

Medicul își conștientizează forța și recunoaște că uneori chirurgii sunt linia care separă viața de moarte. Chiar și așa, el nu consideră că este superior altor oameni și îi este străină aroganța:

„Eu nu am o profesia mai grea decât cea a unui șofer care merge la volan. Și el este foarte atent. Socrul meu zicea așa: tu pe masă ai un singur pacient, iar eu în spate am 40 de pasageri”.

Ani la rând, neorochirgul a fost tentat să renunțe la cariera de acasă și s-o ia de la capăt undeva în lume. Fiecare gând de acest fel a fost însă combătut de dragostea nemărginită față de țara noastră, dar și de dorința nestăvilită de a schimba lucrurile aici:

„Eu vreau să lucrez într-un spital bun în țara mea, și să ajut tinerii care azi sunt ca mine mulți ani în urmă”.

Pe lângă miile de vieți salvate, pe lângă sutele de oameni care îi poartă recunoștința, Grigore Zapuhlîh spune că întreaga soartă i-a fost marcată de trei mai realizări:

„Prima - eu am un băiat minunat,  a doua - am o fată minunată și trei - am o soție minunată, și în general, o familie minunată”, spune Grigore Zapuhlîh.

În cei 35 de ani de căsnicie, Grigore Zapuhlîh a stat mai mult la spital decât acasă. O spune soția Mariana, care chiar și după atâția ani vorbește cu emoție despre alesul inimii ei.

„Cea mai bună și cea mai importantă calitate pe care el o are este bunătatea. Bunătatea nu numai față de noi, de familie. Eu întotdeauna spun că el are jale față de oameni. Lui îi este jale de oameni, felul în care ei sunt, de greutățile pe care le duc. El niciodată nu lasă omul la nevoie”, mărturisește Mariana Zapuhlîh, soția lui Grigore Zapuhlîh, care este și ea medic.

Și chiar dacă viața le-a pus în cale multe obstacole, soții Zapuhlîh au reușit să devină mai puternici, împreună:

„Sunt foarte fericită pentru că am alături așa un om în care pur și simplu ai încredere. Eu toată viața am fost ocrotită. El toată viața a avut grijă. A făcut lucrurile cele mai importante în familie. Eu doar l-am susținut”, spune Mariana Zapuhlîh.

realitatea.md