062001930
  medpresa@gmail.com

Aşa l-aş caracteriza eu pe colegul şi prietenul meu Ion Moldovanu, doctor habilitat în medicină, profesor universitar, director general al Institutului de Neurologie şi Neurochirurgie.

Din şcoală era pasionat de ştiinţă - îndeletnicire umană ce poate răspunde la întrebările dificile, explica fenomenele misterioase, cum este de exemplu hipnoza, de care elevul Ion Moldovanu era fascinat.

A simţit vocaţia puternică spre tot ce e legat de fiinţa umană şi a intrat în anul 1966 la medicină. Aici, cum e şi natural, îşi schimbă preferinţele în materie de viitoarea specialitate pe parcursul a şase ani de studii. La început se gândea la dermatologie (ştiinţa despre bolile pielii), deoarece (motivul este interesant!), după părerea lui, ramura această a medicinei era insuficient studiată.

Apoi, însă, persistenta atracţie de fenomenul hipnozei îl aduce în anul trei de facultate la cercul de psihiatrie (NB, psihiatria se studiază în anul cinci al curriculumului medical). Atunci studentul medicinist Ion Moldovanu citeşte absolut toată literatura disponibilă în biblioteca universitară şi cea naţională la compartimentul hipnozei. Concomitent face lecturi serioase extracurriculare în psihologie, domeniu insuficient prezentat pe atunci în programul de studii la medicină.

Vine anul patru de facultate, când viitorul medic Ion Moldovanu face alegerea decisivă de a se consacra neurologiei. Este iarăşi interesant motivul acestei decizii: în examinarea bolnavului neurologic în afară de anamneză (datele clinice obţinute în urma discuţiei cu bolnavul) există şi un control specific neurologic obiectiv, care poate fi procesat ştiinţific. A urmat cercul ştiinţific studenţesc pe lângă Catedra de neurologie şi prima publicaţie ştiinţifică în anul cinci de studii. La absolvirea facultăţii traseul vieţii profesionale a tânărului medic Ion Moldovanu deja se conturase: era ferm convins că se va face neurolog şi că se va consacra ştiinţei. Nici serviciul militar obligatoriu în calitate de ofiţer pe atunci de doi ani nu i-a schimbat vectorul ştiinţific urmat de lecturi serioase în neurologie şi studiu aprofundat al limbii engleze, cu luarea examenului de candidat (doctorat) la această disciplină,dar şi la filosofie chiar în timpul serviciului militar.

După întoarcere profesează în calitate de neurolog la Bălţi, unde are norocul de a conlucra cu o echipă de medici experimentaţi şi creativi (neurologii, doctori în medicină I. Faverman, M. Şor, S.Tenembaum şi alţii), ce reprezentau o adevărată elită medicală a Bălţiului de atunci. Abordarea ştiinţifică a fiecărui caz clinic mai complicat era o obişnuinţă în acest colectiv de medici cultivaţi şi performanţi.

Tot aici a avut prilejul de a acumula o experinţă vastă în urgenţele neurologice, interesându-l mai ales cazurile nestandarte, neobişnuite, misterioase chiar.

În anul 1977 se transferă la spitalul Direcţiei a Patra din Chilinău. Lucrează ca neurolog practic dar trăsătura inerentă a curiozităţii şi spiritul neobosit de cercetător îi duce gândul la activitatea ştiinţifică mai profundă, ce se putea realiza doar în cadrul unei doctoranturi în centrele ştiinţifice bine cunoscute din fosta Uniune Sovietică. Chiar din primii ani de activitate profesională el ştia deja ce probleme clinice îl interesează – patologia sistemului nervos vegetativ – cine este lider în acest domeniu.

Un coleg şi prieten de facultate, Grigore Bivol, aflat pe atunci la doctorantură la Moscova, acum profesor universitar, şef de catedră la USMF „Nicolae Testemiţeanu”, i-a ajutat să-l contacteze pe profesorului Alexandru Vein, conducătorul unei şcoli ştiinţifice, vestită în fosta URSS prin abordarea ştiinţifică profundă a unor patologii neurologice mai complicate şi uneori chiar neclare.

Perioada anilor 1980-1991 petrecută la Moscova a fost pentru Ion Moldovanu o perioadă de devenire ca savant. Face cele mai profunde lecturi în neurologie, psihologie şi filosofie. Este fascinat de concepţiile şi teoriile fundamentale nu numai în neurologie dar şi în alte domenii medicale şi non-medicale, dar conexe cu neurologia. Interesul său era nu numai strict teoretic, dar şi în strânsă legătură cu experienţa clinică cotidiană. Mottoul tânărului savant devine celebrul postulat al unui cunoscut savant german Gustav Kirchhoff, care se pare că a rezolvat permanenta dilemă şi dispută între teorie şi practică în folosul teoriei „bune”:

„Nu este nimic mai practic decât o teorie bună”, afirma savantul.

Dă dovadă de o capacitate de muncă enormă abordând foarte larg problemele neurologiei practice prin studii vaste pluridisciplinare. Timp de opt ani participă activ într-un program ce reunea savanţi medici, psihologi şi filosofi in efortul lor de a studia „fenomenul omului”. Era pasionat de ideea studiului pluridisciplinar al omului, fiind convins pe bună dreptate, că numai cu efortul comun a mai multor specialişti la hotarul a mai multe ştiinţe, ce studiază omul în integritatea sa se poate ajunse la o cunoaştere nouă cu rezultate practice concrete.

La locul său de muncă în specialitatea de bază – clinica neurologică a Institutului Nr. 1 de Medicină din Moscova „I.M. Secenov” devine un lider adevărat în domeniul studiului ştiinţific al patologiilor neurologice legate de mai multe fenomene complexe neuro-psiho-fiziologice. Conduce un grup de 10 oameni ce investigau problemele patologiei sistemului nervos vegetativ, durerii, tulburărilor funcţionale ale respiraţiei.

Rezultatele obţinute de grupul acesta erau considerate un veritabil succes de către conducătorul clinicii academicianul Alexandru Vein şi colaboratorii săi:

  • 9 teze de candidat (doctor) în ştiinţe medicale susţinute,
  • două monografii de valoare citate şi până acum de sute de cercetători,
  • zeci de alte publicaţii, valoarea cărora era dovedită prin faptul că ele erau incluse în programele de pregătire a specialiştilor prin doctorat.

Savantul Ion Moldovanu creează adevărate „perle ştiinţifice” în domeniul său, cum este monografia „Hiperventilaţia neurogenă” (1988) care a rămas un bestseller adevărat şi până în zilele noastre, sau în domeniile pluridisciplinare, cum sunt articolele „Modelele culturologice a reglării funcţiei respiratorii şi unele perspective ale psihosomaticii” (1991), precum şi o lucrare inedită „Specificul interacţiunii dintre emisferile creierului în procesul creaţiei. Principiul metaforei” (1987).

Un savant neurolog deja bine format, care şi-a propus să studieze creierul uman, conexiunile creier-corp şi psihic-creier-corp, nu putea să nu ajungă la un moment dat la psihanaliză – ştiinţă pe cât de bine dezvoltată în Europa occidentală şi SUA, pa atât de frânată şi ignorată în fosta URSS. Începând cu 1991, proaspătul doctor habilitat în neurologie Ion Moldovanu face un stagiu de 2 ani la Departamentul de psihanaliză al Universităţii Paris VIII, obţinând şi competenţa de psihanalist.

Urmând conceptul propriu de necesitatea strânsei conexiuni a studiilor teoretice cu practica neurologică cotidiană, concomitent constituie o echipă de cercetători ce realizează un proiect INSERM (Institutul Naţional de Sănătate şi Cercetări Medicale din Franţa) aplicat şi câştigat de el însuşi. Această activitate ştiinţifico-practică se desfăşoară în Spitalul din Prémontré împreună cu cunoscutul psihiatru şi psihanalist Roland Broca în conlucrare cu vestitul Centru Neurologic Salpétrière din Paris, avându-l consultant pe profesorul Yves Ajid, expert internaţional în patologia mişcărilor involuntare.

Foloseşte orice posibilitate pentru a-şi lărgi şi aprofunda cunoştinţele în domeniile conexe, frecventând prelegerile din spaţiile filosofiei fenomenologice, hermeneuticii, dar şi fenomenologiei corporalităţii la Şcoala Normală din Paris a diferiţilor filozofi de marcă, inclusiv ţinute de profesorul Paul Ricoeur – ofertă aranjată de prietenul său din Paris, actualmente vestitul profesor de filosofie Marc Crepon.

Abordarea nestandardă şi inovatoare în cercetarea unor probleme ale neurologiei teoretice şi aplicative de care a dat dovadă doctorul Ion Moldovanu în timpul stagiului din Paris s-a soldat cu câteva publicaţii prestigioase, participări la conferinţe internaţionale pluridisciplinare, invitaţii pentru publicaţii în reviste recunoscute pe plan internaţional.

Au început să apară şi oferte de lucru în laboratoarele de avangardă în domeniu. Doctorul Ion Moldovanu însă hotărăşte să accepte oferta profesorului Leonid Cobâleanschi, pe atunci rector al Universităţii de Medicină din Chişinău, şi in 1994 se întoarce în Moldova. Fondează în acelaşi an laboratorul de neurologie funcţională în clinica universitară de neurologie, în cadrul căruia dezvoltă împreună cu profesorul V. Vovc un concept nou de abordare a problemelor neurologiei practice – conceptul neurologiei funcţionale, publicat în revista internaţională „Functional Neurology” în 1998.

Esenţa inovatoare a conceptului dat este analiza profundă şi multilaterală din punct de vedere funcţional a unor fenomene şi boli neurologice, ce nu au o cauză organică, morfologică bine determinată. Această abordare deschide perspective noi în diagnostic şi tratament a unui şir de boli insuficient diagnosticate şi tratate în trecut.

Abordarea pluridisciplinară, atât de specifică şi aproape profesorului universitar Ion Moldovanu, se manifestă pe deplin în activitatea ulterioară. Organizează un grup de lucru în domeniul neuroştiinţelor cu participarea neurologilor, fiziologilor, inginerilor, fizicienilor şi chiar a matematicienilor. Din timpurile acelea colaborez şi eu cu profesorul universitar Ion Moldovanu. Mărturisesc că este o colaborare deosebit de fructuoasă şi agreabilă.

Omul şi profesorul universitar Ion Moldovanu este un interlocutor erudit, cu o vastă cultură generală, pasionat de tot ce e valoros din punct de vedere a cunoaşterii în general şi a cunoaşterii omului în special. Din iniţiativa şi nemijlocita participare a Domniei Sale s-au realizat şi se realizează un şir de proiecte naţionale şi internaţionale în domeniul neurologiei şi al specialităţilor medicale conexe.

A fondat şi conduce Asociaţia de Psihanaliză din Republica Moldova, asigurând în primii ani după fondare editarea primei reviste de cultură psihanalitică din ţara noastră „Reverberaţii”. Datorită neobositului spirit de promovare a noului, performanţelor în toate sferele de existenţă umană, inclusiv în schimbarea mentalităţii depăşite, specialiştii în domeniu, dar şi publicul larg interesat de psihanaliză din Republica Moldova a avut prilejul să asculte prelegerile „stelelor” psihanalizei franceze Colette Soler, Marc Strauss şi Roland Broca. Pot afirma cu certitudine că începuturile psihanalizei profesioniste şi ştiinţifice în ţara noastră sunt legate de numele profesorului universitar Ion Moldovanu.

O altă reuşită a doctorului Ion Moldovanu este deschiderea în 2010 a Centrului Naţional de Cefalee şi Tulburări Vegetative. Această subdiviziune a clinicii neurologice a devenit în scurt timp un centru de competenţă înaltă în diagnosticarea şi tratamentul cefaleelor de diferită origine, şi mai ales a migrenelor cronice devastatoare.

În privinţa migrenelor s-a făcut o adevărată revoluţie, deoarece până la dezvoltarea de către profesorul universitar Ion Moldovanu a competenţelor necesare la specialiştii neurologi din republică, procentul de eşecuri diagnostice în această patologie atingea 95 la sută. În cadrul centrului menţionat s-au realizat două proiecte internaţionale şi unul naţional cu un impact substanţial ştiinţific şi practic. Recent am lansat împreună un Centrul de Medicină a Somnului, domeniu ce necesită o dezvoltare în cadrul sistemului de ocrotire a sănătăţii din republică.

Savantul şi medicul Ion Moldovanu este şi un bun dascăl al studenţilor, rezidenţilor şi doctoranzilor de la USMF „Nicolae Testemiţeanu”. Cursurile Domniei Sale se bucură de un succes constant la mai multe generaţii de tineri studioşi. Este un izvor nesecat al temelor pentru teze de licenţă şi doctorat. Profesorul Ion Moldovanu are un dar deosebit de a trezi la studenţi interesul viu faţă de cercetarea ştiinţifică, dovadă fiind numărul impresionant de teze de licenţă susţinute sub conducerea Domniei Sale.

Cei mai performanţi din foştii studenţi alcătuiesc cohorta doctorilor în medicină îndrumaţi de profesorul universitar Ion Moldovanu.

Ajuns acum la cei 65 de ani, Ion Moldovanu se poate considera un om împlinit, deoarece şi-a realizat marele vis al tinereţii de a deveni savant. Consider că colegul şi prietenul meu Ion Moldovanu a devenit un adevărat savant în deplinul înţeles al cuvântului, nu numai datorită faptului că a realizat şi a publicat peste 350 de lucrări ştiinţifice (inclusiv articole, monografii, manuale), dar mai ales prin faptul că a considerat şi consideră ştiinţa, în contextul activităţii medicale, o prioritate fundamentală a vieţii sale.

La mulţi ani, dragă prietene! Fie ca în anii ce urmează să te ştiu tot aşa de entuziasmat şi de fascinat de procesul infinit al cunoaşterii!

Victor VOVC,

profesor universitar

 

Parkinson este o boală degenerativă a sistemului nervos central care afec- tează sistemul de motor.
Insomnia reprezintă o tulburare de somn, care se caracterizează prin incapacitatea de a adormi.
Boala Huntington (boala coreea Huntington) este o boală a sistemului nervos caracterizată prin apariţia...
Demenţa reprezintă scăderea treptată, progresivă a funcţiilor mentale cum ar fi: gândire...